”Care e treaba cu Camino?”

Când am decis să plec, a fost un moment în care am simțit „Gata. Până aici. Plec. Sunt fericită cu decizia mea. Nimeni nu o poate schimba”. Puțină lume a aflat despre asta, pentru că foarte multă lume, mulți prieteni dragi și familie, nu aveau încredere. Nu aveau încredere în mine, în circumstanțe, în Univers, în divinitate. Și în această decizie nebunească de a pleca într-o cu totul altă țară, pe jos, de una singură, cu doar un rucsac în spate, ca să parcurg aproape 900 de km doar pe jos. Nu exista niciun motiv rațional pentru care să le explic de ce fac asta, și de ce uneori e mai bine să ai încredere și atât. Nu sunt cunoscută ca fiind un om al muntelui, al aventurilor, al hikingului, sau al naturii pur și simplu.

„Cel mai mare cadou pe care îl poți face copiilor tăi este încrederea în ei înșiși.” De mici! Poate pentru că nu știm asta, alegem mai curând să criticăm, decât să încurajăm pe cei dragi. Desigur, o facem sub scuza că „ne pasă”. Nu e chiar așa. Dacă ne pasă de ei, atunci îi vom sprijini. Dacă ne pasă de propria noastră reflexie în ei, de ceea ce vedem la noi înșine în cei din jurul nostru, atunci ne pasă de fapt de noi. Ei bine, spre surprinderea mea, după 24 de ani, am primit cel mai mare cadou de la părinții mei. Le sunt extrem de recunoscătoare pentru că au acceptat să mă iubească necondiționat și să îmi ofere această încredere. Când am decis să plec, cea mai mare teamă nu era că voi fi singură prin munți și păduri, că poate voi fi în pericol și nu voi ști să mă apăr, ci confruntarea cu părinții. Cum aveam să le explic așa ceva? Am decis să le dau puține informații, de teamă să nu pună prea multe întrebări. Și le-am arătat un interviu cu Ramona Venturini care făcuse toate cele 6 rute ale drumului de pelerinaj către Santiago de Compostela (cartea ei îmi fusese unic ghid de drum). Atât. Reacția lor a fost incredibilă pentru mine. Au avut încredere, m-au binecuvântat și mi-au spus că mă sprijină. Din acel moment, absolut toate fricile mele au dispărut. Absolut toate. E incredibilă influența subconștientă pe care o au părinții asupra noastră…

„Care e treaba cu Camino?” o întrebare care mi-a fost adresată de multe persoane și care mă lăsa fără răspuns. O vedeam ca fiind stupidă, Camino este magic, este drumul pe Pământ al Căii Lactee, este un drum sfânt de pelerinaj pentru creștini. Cum adică „care e treaba cu Camino?” …Pentru că în final, toată lumea vrea să știe, dincolo de magia drumului, care poate rămâne ascunsă multora, de ce tocmai Camino? Unii o văd în definitiv ca pe o tortură, și nu ca pe o aventură… către tine însuți.

Born on The Way

Ei bine, am avut multe motive să fac asta. Deși nu am vrut să recunosc multă vreme, mi-am dorit enorm de mult să fug într-o altă lume decât cea în care trăiam. Simțeam că merg în cerc căutând-mi rostul, și nu reușeam să o scot la capăt. Aveam sentimentul că am o anume misiune în această viață și că dacă nu o voi găsi, îmi voi fi ratat viața. Mă simțeam specială și nu puteam să descriu asta, iar să o demonstrez, cu atât mai puțin. Așa că, cum mi-aș fi putut demonstra mai bine, decât făcând ceva cu adevărat special? Iată și cel de al doilea motiv: să fac ceva „măreț” pentru a-mi demonstra ceva. Cu acest gând despre mine, că mă voi duce pe un drum sfânt pentru a mă întoarce mai puternică și mai încrezătoare în mine, am pornit din Pirinei, pe 15 martie 2013, pe jos, cu o căciulă pe cap, o geacă de primăvară și primii bocanci din viața mea. Nu vedeam nimic înainte, eram doar fericită.

Când m-am întors, eram la fel. La fel de puternică ca atunci când am plecat, doar că nu văzusem asta. La fel de iubitoare și de afectuoasă ca și înainte, doar că acum știam că este bine. La fel de specială ca toate sufletele pe care le cunosc și pe care nu le cunosc, suntem egali, identici și la fel de deosebiți, doar că ne mai ascundem, de frică. La fel de voiasă și volubilă, dar cu acea sclipire în ochi că acum știu asta, mă accept și mă iubesc. Cu aceleași defecte cu care am plecat, doar că acum sunt pregătită să le accept, să le iubesc și să le las în urmă.

 Camino Frances, Martie 2013

Ce am aflat abia astăzi, la câteva luni după ce m-am întors de pe acest drum magic este că drumul către Sfântul Iacob, este doar un mod de a învăța. De a învăța să te iubești! Acesta este secretul pe care l-am căutat timp de 9 ani de „documentare” despre Camino. Secretul pe care l-am căutat în cărți, în relatările oamenilor, în filme (precum The Way) și în toate filmulețele și fotografiile despre drum.

Credeam că voi descoperi pe drum, că mi se va revela ca în Alice în Țara Minunilor, că am venit aici ca să…misiunea mea este... Și astăzi am realizat că misiunea mea în viață este misiunea pe care eu singură o decid. Este ceea ce mă face fericită. Și ceea ce mă face pe mine fericită sunt oamenii fericiți, liberi de cutiuța lor de acasă. Oamenii liberi! Oamenii așa cum sunt! Bucuria de a fi EU, exact așa cum sunt. EU, liberă.

Așadar, ce am căutat pe acest drum magic? Pe mine. Ce am găsit altceva decât aș fi putut găsi aici, în Cluj, în mediul meu?  Tot pe mine. Cum? Pentru că atragem în jurul nostru aceeași oameni și aceleași întâmplări, oriunde am fi în lumea asta. Nu ești mai liber sau mai iubit sau mai acceptat dacă mergi până la capătul pământului, ești identic. Ceea ce poate fi diferit este doar cum te percepi tu însuți. Atât. E atât de simplu.

Fii liber, oriunde ai fi!

Buen Camino!

www.pelerinpecamino.wordpress.com

Camino Frances, March 2013

P.S:  Dacă și tu îți cauți rostul în viață, te rog, uită-te în viața ta și spune ce vezi. Îți reamintesc, misiunea ta în această viață, este numai misiunea pe care ți-o dai tu singur. Dacă tu spui despre tine că ești condamnat la 8 ore de lucru pe zi, într-o companie care nu îți place, într-un mediu ostil, atunci aceasta este misiunea ta. Dacă simți că te învârți într-un cerc nefericit, în care nu știi ce te face fericit, și trăiești robotic, într-o căutare continuă, plin de nemulțumire, atunci misiunea ta este să cauți. Dacă simți că trebuie să faci doar lucruri care îți oferă bucurie, să ai un job care să îți placă, o familie frumoasă, sau să schimbi lumea în bine, sau să îi faci fericiți pe cei din jurul tău, atunci aceasta este misiunea ta. 

Anunțuri

2 răspunsuri la „”Care e treaba cu Camino?”

  1. Pingback: Drumul tău către tine | DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!·

  2. Pingback: Ce este El Camino | Pelerin pe Camino·

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s